Acum nu mai e nimeni langa mine, sunt doar eu. Inconjurat de ganduri care ma dor, lucruri care ma fac sa ma inec in singuratate. De mult aveam nevoie sa fiu doar eu cu mine sa gandesc, sa meditez si sa ma cert cu mine doar ca mai apoi sa ma impac. Ma las purtat de gandurile mele si nu stiu unde ma duc, nu am directie fara o mana care sa imi stranga mana si apoi cu cealalta sa-mi arate cu degetul incotro voi porni. De cele mai multe ori mintea imi joaca feste, isi creaza o alta realitate care ma intareste prin tot felul de stari ale sufletului. Am pus punct unei povesti fara sfarsit si am intrat intr o lume pe care nu o mai pot intelege, o lume in care fara ea totul pare a fi foarte pustiu. Nu stiu altii cum iubesc si cat iubesc. Stiu insa ca atunci cand eu incep sa iubesc nu am limite si nici margini. Pur si simplu viteza de crestere a sentimentelor mele pentru cea mai frumoasa clipa a vietii nu isi poate avea o unitate de masura. Os fi eu dereglat sau mintea mea nu a fost conceputa sa gandeasca in absenta sufletului meu. As vrea sa dau glas uneori tuturor acestor sentimente insa multi le-ar privi dubios ori poate chiar le-ar lua in ras. Doar asa am ajuns la concluzia ca unele lucruri se inteleg cel mai bine doar atunci cand le traim si ne marcheaza intr-un fel sau altul viata. Nu imi pasa de cei ce critica fara a cunoaste...pur si simplu nu imi pasa. Ei nu fac decat sa ma ajute prin critica lor sa imi perfectionez ideeile. De foarte multe ori ma simt pierdut si nu inteleg de ce in lumea asta nu pot fii cu totii fericiti cand ea este suficient de mare pentru toti si are de oferit atatea pentru fiecare. De ce oare unii vor si partea celuilalt cand ar fi mult mai fericiti doar cu partea lor? Oare vor intelege vreodata ca nu "Bancnota sau Cantitatea" aduce fericirea adevarata, iar excesul de orice nu face decat sa le ingreuneze vietile? Uneori fug departe de lumea lor si ma pierd in sufletul cuvintelor mele, trairilor si al sentimentelor pe care le traiesc. Toate astea se petrec in cateva fractiuni de clipe apoi intervine din nou creierul si sunt atras inapoi de adevarata gaura neagra inapoi in lumea asa zis reala. Sunt fractiuni in lumea asta insa in sufletul meu s-au petrecut ca niste ani ce si-au lasat amprenta asupra mea prin noi concluzii si invataturi propii. Eu sunt un copil, un copil care isi doreste sa-si traiasca visul, un copil ascuns intr-un trup ce ma acopera si nu-i lasa pe altii sa ma vada.
Familia, iubirea, prietenia sunt o parte din mine. Am pretuit mereu aceste trei lucruri fiind gata oricand sa fac orice sacrificiu pentru ele. Iubirea nu se explica ci se traieste...eu iubesc si doar atat, iar asta stiu sa fac cel mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu